Sunday, October 11, 2009

Zoom. INTERVIU. Ca$$a Loco. Partea 2

Partea a doua din interviul cu Ca$$a Loco se axează mai mult pe aspecte tehnice … problemele industriei muzicale la noi.

CZB: Cum vedeţi problema din lumea artiştilor autohtoni cu lipsa de respect dintre generaţii?

Cosmin Tudoran: La noi nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, noi nu am fost neapărat prieteni cu cei din generaţia noastră. Noi ne-am înţeles mereu bine cu Cargo, cu Direcţia 5. Probabil şi pentru că am fost roackeri o grămadă de vreme înainte de a cânta pop-hip hop şi alte chestii.

CZB: Am observat asta în special în scena underground.

Bogdan Mureşan: Lipsa de respect porneşte clar dintr-o frustrare. Această frustrare îi face pe aceşti artişti să devină aroganţi. Totul porneşte de fapt de la cei şapte ani de acasă. Eu toată viaţa mea am crescut cu viniluri de la Holograf, Direcţia 5, Roşu şi Negru, pentru că părinţii mei asta ascultau acasă. Primul lucru pe care l-am făcut când m-am văzut cot la cot cu ei în culise la festivaluri şi nu numai, m-am simţit extrem de onorat … WOW! Mă gândeam când eram mic şi scoteau ai mei vinilurile şi le puneau la pic-up şi ascultam muzica şi vedeam artiştii la televizor, iar acum stau lângă ei şi îmi spun ei mie că le place piesa cutare din programul nostru. Mi se pare nu onorant asta, ci You Really Did It! Atunci, din punctul meu de vedere, ai ce învăţa de la generaţia mai veche. Dar, de altă parte, starea pe care o au cei tineri faţă de bătrâni o am eu faţă de ei, pentru că întotdeauna când cineva a vrut să mă întrebe ceva, am răspuns mereu extrem de politicos şi normal, dar când îi vezi pe aceşti tineri că au impresia că ei au inventat gaura la macaroană şi că de la ei se învârte ceasul, este clar un lucru de subliniat şi de atacat, pentru că dacă ai făcut acele 2-3 single-uri You Really Did It, şi ele au fost difuzate la radio şi TV, aia nu te transformă neapărat într-o vedetă, un VIP sau un Star. Eşti doar efemer. Din punctul meu de vedere, muzica din ultimii ani este de o efemeritate strictă şi de can can … decembrie, ianuarie, februarie şi punct. Aşa o să fie şi se confirmă. Au fost deja atâtea proiecte care au început cu mare tam-tam şi au terminat la fel de repede.

CZB: Care este părerea voastră de formaţiile care copiază pe alţii de afară unu la unu?

Bogdan Mureşan: Ce părere să avem? Fiecare cu treaba lui, nu am nici o boală pe ei. Nu am nici un sentiment negativ faţă de ei. Chiar se copiază şi între ele. Aşa-i spiritul în România. Fac un chioşc, vând gogoşi. Eu m-am chinuit pentru acel chioşc, să-l proiectez, să-l aranjez, să cresc marfa. Am pus bani la ciorap să fac acel chioşc. În momentul doi, apare altul care are banul şi se găndeşte, ai, mamă ce chioşc tare are ăsta cu gogoşi … şi şi-l face fix lângă tine. Bineînţeles, pentru el a fost mult mai uşor, că a scos banii din bancă şi a făcut chioşcul. Nu ştiu, aici dacă prinde acordeonul, băgăm şi noi acordeon. Asta este. Ca să supravieţuieşti şi să poţi face muzică în România, faci ce se cere, nu ceea ce simţi, din păcate, DIN PĂCATE.

CZB: Cum explicaţi reticenţa publicului la nou?

Cosmin Tudoran: Reticenţa publicului la nou vine prin faptul că Românul s-a obişnuit cu ceea ce i s-a dat. Aşa îmi explic eu această problemă. Românul nu a fost capabil să aleagă; el nu a fost capabil să se uite într-o pătură mare de produse şi să zică: Vreau aia, aia, aia. Aia nu-i bună, aia e de câcat, aia nu e bună. Nu. El a luat ce i s-a dat. Dacă lui i s-a dat mereu acelaşi lucru, el nu ştie să aleagă alt lucru pentru că nu este deschis să poată să aleagă alt produs. Ori, legat de muzică, atâta vreme cât posturile de radio au luat nişte piese pe care au aşteptat să aibe un anumit efect deja pe piaţă … ei au acceptat mimetismul.

No, acuma mergem numai pe mâna lui Marius Moga. Marele Moga ne-a dat o piesă. Toată lumea ia acea piesă … o difuzează … şi aşteaptă o altă piesă. Toţi artiştii se duc la Moga pentru că numai Moga intră pe radio.

Bogdan Mureşan: Dar acuma e Constanţa la mare căutare. Moga a cam apus … şi uite tot aşa din când în când o să apară câte unul. Nu există o piaţă diversificată în România. Dacă acuma se ascultă minimal de Constanţa, doar minimal de Constanţa se ascultă. Poate să scoată Holograf orice … şi acum ne referim la un public destul de tânăr, nu la cei în vârstă care ascultă orice ar scoate Holograf. E destul de ciudată piaţa în România.

CZB: Voi v-aţi lansat într-un moment în România când a apărut şi Playboy pe piaţă. Dacă o cântăreaţă se dezbrăca pentru Playboy, acea fata cânta vara la toate festivalurile de bere.

Cosmin Tudoran: Când noi am apărut, cred că am fost o conjunctură foarte drăguţă. Am avut nişte texte şi nişte abordări NOI, care pe atunci nu ştiu cum a prins. Eu am luat-o în felul următor. Noi întotdeauna am prins la generaţiile oarecum tinere şi părinţilor generaţiilor tinere. De ce? Pentru că noi mereu aveam două sau trei versuri care aveau două sau trei înţelesuri sau dedesubturi. Ziceam una dar lăsam de înţeles altceva. Chiar pe drum spre Cluj ieri, ascultând umorul care se promova în România în trecut, precum Toma Caragiu, care avea acele monologuri celebre unde vorbea despre tenis, dar de fapt el vorbea despre ceva cu totul şi cu totul altceva. Eu cred că de aceea am prins aşa, pentru că am avut acelaşi stil de umor. Românul a fost învăţat cu înţelesurile ascunse. Spui ceva, dar de fapt dai de înţeles altceva. Eu cred că tocmai de aceea am prins la momentul respectiv. Acum, generaţiile schimbându-se … cineva ne-a zis că noi am devenit clasici. E un lucru drăguţ, frumos, apreciabil, dar mi se pare că totuşi după 10 ani nu poţi să devii un clasic, pentru că dacă vrei să vorbim despre maturizarea Brandului, este prea devreme.

CZB: Probabil consideră că dacă aţi reuşit să vă impuneţi în zece ani, în timp ce generaţii întregi de trupe prefabricate au apărut şi dispărut în acelaşi interval de timp … că sunteţi clasici.

Cosmin Tudoran: Da. Ne-am impus şi prin Eterna şi Fascinanta Românie, piesă compusă în 2001 care prinde la fel de bine şi în 2009. Piesa are acelaşi efect, lumea citeşte aceleaşi versuri şi înţelege acelaşi lucru. Pe de o parte, este norocul nostru că România nu s-a dezvoltat în aşa hal încât atunci când asculţi o vrăjeală ieftină, o glumă din 2001 … în 2009 … poţi spune că este la fel de valabilă.

CZB: Cât fân aţi vândut ca să vă mutaţi la Bucureşti?

Bogdan Mureşan: Greu am ajuns la Bucureşti. El s-a mutat de la început, de când a ajuns la Radu Fornea, iar eu sunt mutat acolo de trei ani.

Cosmin Tudoran: Băieţii se aflau în Bistriţa. Studioul se afla acolo. Nu era nevoie ca ei să vină în Bucureşti.

CZB: În perioada când se lucra la serialele TV cum vă descurcaţi?

Bogdan Mureşan: Veneam şi stăteam la Cosmin, nu era nici o problemă. Primii doi ani m-am adaptat foarte greu. Deci: greu, greu, greu, greu, greu. După care, pur şi simplu nu mai bag în seamă unele chestii. M-am obişnuit.

CZB: Dar consideri asta o etapă?

Bogdan Mureşan: Când am ajuns în Bucureşti, ziceam că o să stau un an, doi, trei, după care mă mut înapoi în Ardeal. Am un pieten care a cugetat şi mi-a zis că odată ce am băut apă din Dâmboviţa, nu mai plec de aici! Asta o ţin minte de acum trei ani.

Lucrurile aşa evoluează că deja îmi dau seama că mai trebuie să stau acolo.

CZB: Legile lui Murphy.

Bogdan Mureşan: Da, exact, Murphy acela care zicea de lucrurile provizorii cu caracter permanent

CZB: Eu aşa am interpretat, că relaţia dintre voi şi casa de discuri, spre deosebire de alţii, a fost foarte ok de-a lungul celor 10 ani. Aţi reînnoit contractul în 2003, în 2005…

Leonard Muha: Exact. Eu pe Dan Popi îl ştiu din 1995. Bunicii lui sunt din Lechinţa, de pe la noi, şi am mizat pe treaba asta. Noi când am dus piesa Sorel la Bucureşti, am prezentat-o la trei case de discuri. Am ajuns cu ea şi la Transglobal Media, unde ne-au luat la mişto şi au râs de noi. Am plecat foarte penibil de acolo, am mers la CAT Music, iar Dan Popi când a ascultat prima dată, a listat contractul şi l-a pus pe birou să semnăm. El a avut mare fler, şi am zis că dacă a fost aşa, trebuie să rămânem cu el. Am avut o singură ofertă concretă la un moment dat de la Roton şi la momentul respectiv nu ne-am înţeles şi am rămas cu CAT Music, iar totul a fost în regulă. Noi acum nu am abandonat CAT Music pentru altcineva. Încercăm să facem singuri treaba asta pentru că şi casele de discuri sunt într-un impas foarte mare: nu se mai vinde nimic. Principalul lor scop este tocmai să vândă suportul pe care-l crează şi atunci, rolul lor era oarecum inexistent în momentul acesta pentru noi. Până se reorganizează un pic cu trupele mai serioase, o să evităm să mai semnăm cu ele. Atâta timp cât ele sunt axate pe trupele de Popcorn, eu nu sunt dispus să merg pe mâna lor, deoarece nu au nici o autoritate în acest domeniu. Nu o să merg la ele, să le şi dau 20% comision din concertele mele. Trupele mai noi fac treaba asta. Noi nu putem accepta aşa ceva.

CZB: Dacă tot aţi fost la emisiunile PRO TV, de ce nu s-a realizat contractul cu MediaPro Music?

Leonard Muha: MediaPro Music era pe atunci slab dezvoltată. Greutatea în muzică la vremea respectivă era la CAT Music şi Roton, care în mare parte sunt şi acum şi pentru noi MediaPro Music nu prezenta un interes. Noi am primit chiar o hârtie de la CAT Music prin care ni se permitea să lucrăm cu Pro TV. Andrei Boncea a cerut acest gentleman’s agreement pentru activitatea noastră la ProTV, dar noi nu am fost tentaţi la momentul respectiv să ne implicăm cu MediaPro Music.

Chiar acum o lună am avut o discuţie cu MediaPro Music, dar rămâne să vedem dacă ei ne vor face o ofertă după ce lansăm piesa nouă. Prefer acum să schimb un pic ordinea firească a lucrurilor, pentru că din păcate casele de discuri fac tot mai puţine lucruri concrete pentru artişti, şi dorim să prezentm un produs mult mai bun, de la o trupă care se relansează la nivel înalt, şi atunci se pun tot mai multe condiţii noi din partea casei de discuri, nu este normal. Adică, după 10 ani eu nu merg la o casă de discuri să-mi spună că îmi face disc doar după ce intră piesa pe trei posturi de radio. Suntem un brand, suntem foarte bine cunoscuţi şi nu se poate trata problema aşa cu noi. Rămâne de văzut. Putem şi de unii singuri să facem toată treaba asta.

Byte. CAT Music se ştie că avea înţelegerea ei practic exclusivă de  promovare a artiştilor prin intermediul televiziunii Antena 1.

CZB: Cosmin, cum ai ajuns la United Media Artists (UMA, în 1999), la Radu Fornea?

Cosmin Tudoran: Am lucrat acolo patru sau cinci luni, oarecum din întâmplare. Mă mutasem recent la Bucureşti, aşteptam după casa de discuri să ne lanseze albumul de debut. Între timp îmi tot căutam de lucru, să am ceva de făcut în timpul zilei şi am ajuns din întâmplare să lucrez pentru agenţia de impresariat şi management United Media Artists (UMA).

URMEAZĂ o pauză din interviu. Am scos albumul de debut să mi-l semneze. Îmi explică faptul că nu îl mai are şi că este incredibil s îl vadă după atâţia ani. Mă ofer să îi dau CD-ul cu piese (fără jewelbox, adică cutia de plastic şi coperta. Nu i-am explicat, dar la un chef mi s-a furat carcasa de la CD, şi am recumpărat albumul din comerţ, ca să am şi coperta albumului. Discul rămăsese în aparat. Astfel, am o carcasă cu două discuri.)

CZB: Aveţi o părere faţă de ceea ce s-a întâmplat anul acesta în Basarabia?

Cosmin Tudoran: Nu aş vrea să fim trataţi ca aroganţi sau ignoranţi. Ne-am uitat, am citit, dar pur şi simplu noi nu ne vedem bine de drumul nostru în ţara noastră şi acuma ar mai fii, totuşi, zic ca şi baba, care se piaptănă când arde cetatea … ca şi eveniment, ca şi efect al tehnicii moderne, este demn de luat în seamă că nişte oameni s-au adunat datorită Twitter-ului şi aşa mai departe, dar nu cunosc în esenţă ce se întâmplă acolo.

Bogdan Mureşan: Nici eu, în afară de Discovery, nu mă uit la televizor la absolut nimic. Ştirile la care sunt abonat pe internet sunt despre muzică sau aparatură muzicală. Altceva nu prea mă interesează. Sincer, mi-aş ocupa memoria i gândurile cu alte frustrări, şi chiar am ales să nu mă intereseze. Deja de doi ani de zile am ales şi decis să nu mă mai uit la televizor.

CZB: Vin alegerile, cu cine o să votaţi?

Cosmin Tudoran: Nu cu Băsescu. Eu cred că mă duc la vot şi anulez votul, pentru că nu am cu cine vota.

CZB: Cum v-a afectat decesul lui Michael Jackson?

Cosmin Tudoran: Eu am fost poate printre cei care au aflat după o oră, că întâmplarea face ca eu, în bar-ul meu de bookmarks să am TMV-ul şi pentru mine a fost ceva … dacă stau bine să mă gândesc … eu dacă aş zice ca artist, m-am născut în momentul în care eu, cu Bogdan şi cu soră-sa aveam o trupă de dans Michael Jackson în clasa a 5a. Pentru noi, Michael Jackson a fost o orientare muzicală, îi ştiam toate albumele, îl ascultam de când eram mic…

Bogdan Mureşan: Aveam foarte multe postere cu Michael Jackson, toate albumele le-am ascultat, ştiam toate piesele pe de rost. Pe mine m-a şocat în primul rând, nu îmi venea să cred.

Cosmin Tudoran: Mi-am dat seama că regret cel mai tare că nu am văzut un show Live cu Michael Jackson. Acesta este cel mai mare regret artistic al vieţii mele. Bineînţeles, că pe urmă am intrat la discuţii din alea, că stai, că nu e mort, că alea, alea … un bun marketing.

Mă gândeam şi eu la un proiect din ăla, să te dai rănit grav, şi dintr-o dată să faci un show Holografic … cred că toată lumea ar face infarct … mă aştept să apară iarăşi. Cred că la 50 de ani, a murit prea repede. Michael Jackson a fost un super artist.

Prima parte a interviului cu Cassa Loco (Leonard Muha),  CITIŢI AICI.

No comments:

Post a Comment